a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 #

zmeu’ ninja’ – hidrogen كلمات اغاني

e gravă treaba. observ din ce în ce mai des că toţi fac aceleaşi căcaturi
toţi se bat pentru aceleaşi chestii, ba chiar mai mult, toţi idioţii dau o
grămadă de bani pe ţoale de firmă, telefoane catchy şi mai ştiu eu ce alte chestii. au uitat cel mai important lucru pentru care suntem aici pe pământ, frate, spiritualitate şi armonie. au uitat că înainte de a fi urâţi sau frumoşi, bogaţi sau săraci, statut social înalt sau nu, înainte de a fi medici sau şoferi de taxi, înainte de a fi soţul, fratele sau fiul cuiva, suntem oameni şi suntem pământ, deşi omului modern îi e foarte greu să creadă din cauza neculturalizării şi societăţii dezinformate
noi suntem pur şi simplu hidrogen

strofa i:
eu nu sunt rapper, sunt hidrogen
mi se spune georgel
combin puţin jazz cu sentimente ca-ntr-un carusel
mă inspiră natura, iubirea şi cu ura
şi deseori ce face dintr-o femeie pula
eu n-am ţoale de firmă, de alea din vitrină
şi am nevoie de timp, de vreo 4 ani lumină
sunt obosit, mă sting încet ca un asfinţit
când lumea o să strige: “e un beţiv nenorocit!”
am umplut caiete cu versuri despre fete
când ele nici nu ştiu că eu exist, mă băiete
dar ce contează? le-am lăsat să prindă viaţă
am respirat adânc şi am zis: “aşa e-n viaţă! ”
am învăţat c-o îmbrăţişare spune multe
de asta nu prea te-nghit când vrei să mă pupi pe frunte
sunt născut în ’80, iubeşte-mă sau poţi să pleci
timpul te aşteaptă dacă vreodată te întorci
locul meu e aici, eu pot să te fac să plângi
şi deseori tu te prefaci că nu mă placi şi nu m-auzi
dar tresar de multe ori că eşti la fel de emotiv
şi stai pe lângă oameni dragi ca un mc pe negativ
şi nu-mi explic, când e căldură tot mi-e frig
dar mă-ncălzesc instantaneu când stau cu fraţii mei un pic
mă cheamă acasă, parc-o aud după terasă
c-m plânge şi suspină chipul meu de altădată

refren:
las’ să curgă, cântă-mi ceva la pian
că muzica e drogul pe care-aş da ultimul ban
tu vii şi pleci din viaţa mea când eu dispar din calea ta
dar tu rămâi în mintea mea ca un parfum de mahala
x2

strofa ii:
am colorat peisaje ca o pădure de foioase
şi am zis să ies din boxe să vă recit pasaje
frumos sau nu, lumea e plină de miraje
şi nimeni nu priveşte dincolo de ambalaje
eu sunt un suflet cald, de ce mă subestimezi?
şi pui la îndoială tot ce zic fără să mă crezi?
am nevoie de aer, la fel ca fiecare
am nevoie de vorbe bune puse într-o scrisoare
se scurge timpu’, a crescut şi fiu-meu şi fiu-tu
şi-au început să fluiere după femei, ca un arbitru
aştept să treacă iarna, mi-e dor de mirosul dimineţii
şi de emoţiile seci din faţa discotecii
flicky-flack, încep să mă port ciudat ca un babac
şi din privire îţi spun tot ce simt, deşi eu tac
mă alimentez cu ura, nu-mi place că mă placi
şi nu merg pe drumul drept pentru că zmeu’ e stângaci
am libertate ca un zbor de liliac în noapte
şi totuşi tremur când oameni traşi pleacă ca-n ’77
sunt om, vibrez până şi-n ultimul atom
şi tu nu poţi decât să râzi când eu mă port ca un bufon
aprilie se scurge, încet dar parcă fuge
soarele mă-ncălzeşte tare, da’ tot n-ajunge
anii mei se duc, eu par tot mai ridat
şi continui să scriu, cam asta-i tot ce-am vrut să fac

refren:
las’ să curgă, cântă-mi ceva la pian
că muzica e drogul, pe care-aş da ultimul ban
tu vii şi pleci din viaţa mea când eu dispar din calea ta
dar tu rămâi în mintea mea ca un parfum de mahala
x2

epilog:
omul s-a îndepărtat de sine, a uitat, s-a vândut foarte ieftin
pentru nişte chestii superficiale, frate, înţelegi ce zic?
dar nu e el de vină, e societatea în care trăim şi pe care tot noi
am clădit-o cu speranţa că ne va fi mai bine. noi suntem animale al cărui creier se dezvoltă extrauterin, frate, ca atare, societatea are un aport foarte mare şi negativ asupra dezvoltării noastre individuale şi personale
oamenii au uitat că noi suntem doar nişte jucători pe acest pământ
venim şi plecăm, nu luăm absolut nimic cu noi
totul rămâne aici pentru alt jucător
deci ar trebui să ne gândim foarte bine
atunci când ne dorim cel mai bine plăt-t loc de muncă
cea mai bună casă, cea mai bună maşină, cea mai bună viaţă
încălcăm la propriu pe alţi oameni ca să le obţinem
ar trebui să ne gândim: “oare e bine ce facem? cu ce ne ajută acest masacru pe care îl p-rnim încă de când suntem copii? ”
el satisface doar nevoile acestei carcase de carne pe care o numim corp şi care ne ajută doar ca să fim identificaţi şi văzuţi de alţi oameni
omul ca structură fizică e doar un mecanism complex, ca orice alt animal,ţinut în viaţă de ceva. acel ceva pe care nu-l vedem, dar care ştim că-i acolo, acel ceva care nu contează şi-l vindem zilnic
viaţa în sine e un miracol şi cei mai mulţi nu văd asta
ac-m toată lumea o să zică:
“zmeu’ râzând dumnezei, îşi trădează arta ca ion paciu. ”
dar ştiu ce vorbesc, am fost la graniţă cu styx-ul, în perioada liceului
am fost dependent de dava, ajunsesem să am 40 de kg, mă îmbătam
şi mă trezeam după 3 zile în satu mare
am făcut tot, am dat la muie, am fututt 3 pizde odată, am băut, am bătut, am fost bătut, am fumat, am furat, am fost furat la rândul meu
am făcut toate chestiile posibile, dar asta nu înseamnă viaţă. chestia e că abia după ce le-am făcut mi-am dat seama că asta nu înseamnă viaţă
şi nu numai eu. lumea spune:
“îl ştiu pe george ăla negru şi cu barbă, trist şi posomorât dar puţin plăcut aşa. ”
dar cunosc acest cuier pe care stau hainele. faptul că am iesit de două ori la unirii la un suc sau că ne-am plimbat prin carol 30 de minute nu denotă nimic
dacă n-am vorbit cel puţin odată, n-ai dreptul să mă judeci
nu numai pe mine
dar eu nu sunt rap, sunt pur şi simplu hidrogen, în pământ

- zmeu ninja

كلمات أغنية عشوائية

اهم الاغاني لهذا الاسبوع