a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 #

psihotrop – flori de mucigai كلمات اغاني

o mie nouă sute treizeci și unu
e anu_n care tudor arghezi lansează volumul
“flori de mucigai” _ și poezia cu același nume
deschide acest volum, deci hai s_o dăm pe bune:
omu’ meu, arghezi, făcea grafitti seară de seară
n_avea spray, așa că dădea cu unghia pe tencuială
creația literară… adică ce punea în foaie
era, de fapt, despre viața lui în pârnaie…
că el se chinuia să creeze, izolat de lume
tema poeziei e efortul pe care_l depune
versurile nu mai sunt produsul harului divin
ci al unei neliniști artistice simțite din plin
țin să zic de titlu _ e oximoron
florile_s frumoase, mucegaiul e nasol…
simplu! doar ca e aproape la fel
cu “les fleurs du mal”, făcută de baudelaire
treaba cu titlul e că și el, la rândul lui
este reprezentativ pentru estetica urâtului
gen se săturase că toți scriau doar despre frumos
el se considera special și a făcut pe dos (sos!)
vedea frumosul în urât și invers
și asta se poate vedea în fiecare vers
poezia este o artă poetică modernă
și aparține genului liric _ schemă!
e structurată_n două secvențe lirice inegale
a doua fiind cu neputința de_a crea_n claustrare
și prima cu crezul artistic arghezian…
gen… ferește_te de_arest dacă nu ești golan!
ok… să vezi fază:
că, de fapt, prima secvență sugerează
dorința devoratoare a artistului de exprimare
în versuri, fiind dominat de setea de comunicare
cu lumea… dar era solitar și plin de furie
neputincios, deja începuse să zgârie
că scrisu_i vital și el dezvoltă o tendință
de a se dedica maxim _ scrie cu propria ființă
citez: “le_am scris cu unghia pe tencuiala
(what) pe un părete de firidă goală”
actul de creație_i atipic, condițiile_s ciudate
citez: “pe întuneric, în singurătate”
și condițiile vitrege îl seaca, citez:
“cu puterile neajutate, nici de
taurul, nici de leul, nici de vulturul care_au lucrat
împrejurul lui luca, lui marcu, lui ioan”. încheiat
citatul. această enumerație
sugerează lipsa de har, absența creației
în raport cu scrierile religioase _ de ce?
că și_animalele evangheliștilor ‘s obiecte totemice
opera nu pune momentul în prim_plan
atemporal… citez: “sunt stihuri fără an”
elementele esențiale sunt menționate oricum:
“stihuri de groapă; stihuri de sete de apă; stihuri de foame de scrum”
adică… pământ, apă și foc
și săracul își pierde harul divin de tot
citez: “când mi s_a tocit unghia îngerească
am lăsat_o să crească… și nu mi_a mai crescut
sau nu o am mai cunoscut”. lol, nu o am mai cunoscut?
ce ciudat vorbeau oamenii demult
adică el apare_n ipostaza de d_mnat
și nu se mai regăsește_n sine, e înstrăinat
…ce să zic, ce să fac…
mai e și a doua secvență de comentat
citez: “era_ntuneric, ploaia bătea departe_afara”
amplifică deznădejdea și atmosfera funerară
sumbră… transformă poetul în fiară
prin comparatia: “mă durea mâna ca o ghiară”
el ar vrea să se regăsească, dar e pe lângă
și_ncepe să scrie cu unghiile de la mâna stângă
asta poate sugera, cumva, resemnare
sau biruința creatorului de_a găsi altă cale
mâna stângă e asociată cu ceva demonic
închisoarea_i ca un iad. (ce bazaconii)
așa_i lectia… mă rog, dar poetul fiind poet
în cadrul ororilor, nu lasă frumosu_absent
poezia apartine direcției moderniste
impune noi forme în planul creației artisti_
ce prin ambiguitatea limbajului lui
metafore șocante _ estetica urâtului
și are caracter reflexiv
se exprimă la persoana_ntâi _ lirism subiectiv
prozodia_i inedită, în această situație
se manifesta_o nouă atitudine privind actul creației
e o artă poetică, man
confirmă unicitatea stilului arghezian

- psihotrop

كلمات أغنية عشوائية

اهم الاغاني لهذا الاسبوع