a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 #

psihotrop - iona كلمات الأغنية

[verse 1]
publicată în 1968
iona e diferită de restu’
parabolă dramatică, are-un singur personaj
e scrisă de marin sorescu
se inspiră din mitul biblic al lui iona
are motive acvatice cu tona
aparține genului dramatic, ca specie-i monodramă
temele-s singurătatea și condiția umană
din perspectiva filosofiilor lui camus
sartre, heidegger și nietzche
omul este prizonier
într-o succesiune de spații închise
întruchipate de burțile peștilor
evadarea fiind intrarea în spațiul interior…
adică sinuciderea
dar n-o încerca, fiindcă e rea!
ca și compoziție-i o monodramă-n patru acte
e construită pe un monolog adresat, frate
reflectând disperarea lui iona
provocată de singurătate

[break]
patru tablouri, patru tablouri, patru tablouri, patru tablouri

[verse 2]
ni se prezintă în primul tablou
dorința personajului de a auzi ecoul
în momentul în care își strigă propriul nume:
(ionaaaaaaaaa!) treaba asta e pe bune
aflat pe-o mare bogată, e-un pescar fără noroc
pescuiește în acvariu arucând peștii-n năvod
acvariul fiind din sfera existenței limitate
libertatea peștilor lui fiind o falsă libertate
iona are sentimentul rătăcirii
al incapacității de-a-și schimba propriul destin
și e obligat să-și accepte soarta
știu, sună meschin
la finalul tabloului este înghițit
de un pește uriaș, pe-a cărui gură a stat
aici se identifică motivul vânătorului
care devine vânat
semnificația faptului că iona e înghițit
e că peștele cel mare îl înghite pe cel mic
așa se întâmplă și-n lume, nu-i diferit:
peștele cel mare îl înghite pe cel mic

[break]
peștele cel mare îl înghite pe cel mic
peștele cel mare îl înghite pe cel mic
peștele cel mare îl înghite pe cel mic

[verse 3]
în al doilea tablou, iona e în burta de pește
supraviețuiește prin a vorbi singur. găsește
un cuțit, taie, dar ciclic e destinul
și ajunge-n burta altui pește, care-l înghițise pe primul
în al treilea tablou
iona meditează și apare un nou
motiv literar, adică dorința reîntrupării
generata de puternicul sentiment al ratării
acestei vieți. citez: “mai naște-mă o dată
naște-mă mereu! ne scapă mereu câte ceva-n viață
de aceea trebuie să ne naștem mereu.”
încheiat citatul. uau, e greu…
în al patrulea tablou, iona e îmbătrânit
găsește uscatul, dar nu se simte fericit
rămâne singur, fără speranță. voi cita:
“sunt ca un dumnezeu care nu mai poate învia.”
constată că drumul său a fost greșit
eliberarea tre’ să-nceapă cu regăsirea de sine
prin evadarea din propriul destin…
și se sinucide
“răzbim noi c-mva la lumina.”
această alegere fiind un nou inceput
pentru iona, moartea e un prag simbolic
nu e un sfârșit, e-un nou capăt de drum

[outro]
gestul final nu e nici suicid, nici lasitate
ci e eroul ajuns la un alt grad de libertate
și un nivel înalt luat de conștiința sa
încat poate dispune de ce înseamna ființa sa
iona devine omul dintodeauna
care-și înțelege existența din pântecul peștelui
ca o existență de tip absurd din care
mereu încearcă să iasă… pace lui!

- psihotrop

كلمات أغنية عشوائية

كلمات الأغاني الشهيرة