kalimah.top
a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 #

f.charm - ziua în care a murit arta كلمات أغنية

Loading...

[refren: rucsy]
păsări pleacă, frigul vine
arta_ngheață_n închisoare
păsări din ruine
lasă_n urmă cuiburi goale

[strofa 1: f.charm]
un blestem inevitabil se pogoară_n gloată
să bage sub pământ tot ce_a fost frumos odată
m_am închis în buncăr printre poeme și nuvele
să_ncerc să scap de rele, tot ce_a mai rămas din ele
privesc printre gratii copiii ce din pântec
sunt educați să ia pelinul din viață și din cântec
mor picturile ce mă purtau în adâncul mării
și_mi ridicau părul brusc pe șira spinării
băăă, e haos
viorile îi strigă
dar știi că sufletu_i obligă să ardă ce instigă
și sparg muzeul rugăciunii la lumina lunii
năvală dau ca hunii la porțile minciunii
nu știu, ca un pix pe_o foaie, un pian într_o odaie
sunt adăpost pe cuget în șiroaiele de ploaie
în vorbe goale generația cu sete mi se scaldă
văd în briceag și bardă forma de artă în brigadă
pier pe rând valorile din versuri ce_odată
îmi deschideau inima ruptă și devastată
de_aia țin sub lacăt ferecat ce mi_a mai rămas
să pot să las ceva în spate, într_un ultim ceas
aș descărca trâncăne în tine și_n restul
când vă văd că luați în râs arcușul lui porumbescu
aprind o lumânare, că_i vremea de jelit
blestemată fie ziua în care arta a murit
[refren: rucsy]
păsări pleacă, frigul vine
arta_ngheață_n închisoare
păsări din ruine
lasă_n urmă cuiburi goale

[strofa 2: samurai]
nu pot să cred c_au transformat muzica într_o glumă…
nah…nu pot să cred câți n_au discernământ
de la mozart pân’ la 2pac, muzica e artă
e mai presus de existența ta neînsemnată
stau întins pe covor, visez la nemurire
e fascinant cum fumul mereu găsește ieșire
cred că ai stat prea mult închis în lumea ta, copile
un militant care luptă cu o coală de hârtie
da’ țin creație vie, eu nu_s ca restul
dacă nu mă vezi o lună, vezi că am scris la unesco
o să rescriu dex_ul, forță în mine dată de canoane
doamne, tu ține_mă tare și_o să fac din pixuri arme
70 de kilograme, merg spre ei, carne de tun
scris mare pe frunte: arta — îmi trec săgeți pe lângă tâmple
toți copiii ăștia zombi sunt eu ăla din trecut?
n_am cum să_i cond_mn oricum, dar am cum să mă răzbun
dau tare în glas să răsune_n românia
kerosene de prune_n toi, nevastă_mea spală ia
inclusiv familia, totu’ pentru mine e artă
vino tu și_mi arată dacă i_am învățat strâmb vreodată
picturi de_a lui tonitza plâng într_un sanctuar din tomis
bustul lui eminescu urlă de pe malul mării
prea mulți au fost dați uitării, prea puține_au rămas
au pus sechestru pe tezaurul străbunilor mei daci
astăzi copiii ăștia se deghizează_n draci
pe noi ne fugăreați c_aveam pantalonii prea largi
dacă înjuram pe piese eram aspru judecați
acum sunteți toți open_minded? nu vă mai forțați!
aș trage_n toți care aruncă cu noroi în artă
azi nici măcar poeții nu mai sunt ce_au fost odată
trag și ultimul fum la geam, sorb ultimul gât scârbit
blestemată fie ziua în care arta a murit
[refren: rucsy]
păsări pleacă, frigul vine
arta_ngheață_n închisoare
păsări din ruine
lasă_n urmă cuiburi goale

كلمات أغنية عشوائية

كلمات الأغنية الشائعة حالياً

Loading...