a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 #

c.o.d. (rou) - cafeneaua viselor pierdute كلمات أغنية

[versuri: c.o.d]
într_un oraş uitat de lume, de critici nevăzut
a luat naştere legenda scriitorului necunoscut
nimeni nu ştia cine este, unde locuieşte
lăsa_n cutiile de scrisori seara câte o poveste
unii nu înţelegeau nimic, alţii foarte vag
am înţeles că voia să treacă al vieţii prag
să descrie în amănunt ce este în depărtare
curios din fire, vedea moartea ca pe o reanimare
din pură întâmplare, a p_rnit pe căi astrale
suferind o mutaţie venită din contemplare
„oare e posibil? de ce e atât de curios?”
mă întrebam… de atunci nu s_a mai întors
gazetarii i_au pus învăţăturile în loc comun
cu titlul „pierdut în amănunt, încerc să mă adun”
n_a trecut mult până a apărut o nouă scrisoare
care spunea de renaştere şi întâmplări interioare
subiectul părea un fals, cules din imaginaţie
mulţi îl criticau din lipsă de informaţie
lui nu_i păsa, adevărul părea umbrit de realitate
şi în timp a devenit un simplu mit
provoca agitaţie între filosofi contemporani
contrazicea teoriile lor gândite în zeci de ani
dovadă că orice profesor a devenit narator
în citate din carte ce nici azi n_are autor
citez: „asasinarea prin impulsuri sentimentale
trebuie numită crimă, fiinţele nu sunt egale”
inteligenţa dobândită din risipă calendaristică
vorbeşte prin cuvinte, nu prin gestică
prăpastia universului pe care o numiţi casă
va şterge orice urmă lăsată de rasa voastră
cine a dat definiţia omului, acum este un zeu
ce a înţeles că „nimic” înseamnă „totul” mai mereu
un fragment decupat din ultimul scris al lui
ce a răsturnat balanţa gândului şi_al subconştientului
în iarna anului ’40 s_a zvonit
o ştire legată de mărturia fiinţei cu chip cioplit
un bilet a fost găsit într_o casă abandonată
semnat de cel căutat, deşi nu s_a pierdut niciodată
totul a fost ţinut ascuns, oare din ce interes?
nimic nu avea sens, însă mesajul l_am înţeles
era vorba de o adresă fictivă, parcă inventată
unde moartea pentru oricine, devenea consoartă
am plecat grăbit, neţinând cont de sentinţe
nerăbdător şi plictisit de multe consecinţe
mii de urme în zăpadă, lăsaţi de paşi grăbiţi
pe_o potecă îmbrăţişată de arbori ciopliţi
zăresc cu greu o uşă, din spatele ei se aude:
„eu sunt. bun venit în cafeneaua viselor pierdute.”

- c o d rou

كلمات أغنية عشوائية

كلمات الأغنية الشائعة حالياً