a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 #

c.o.d. (rou) - bulevard كلمات أغنية

[strofa 1: para]
am fost ficus, apoi un cactus
am iubit o marie, apoi un bahus
am iubit şi fete, dar tot asfaltu’ e la fel
doar când plouă se schimbă tot şi sub ochi e pastel
am iubit, iubesc
dar ştiu că tot eu la final un preţ tre’ să plătesc
măcar mă bucur, hedonism, limita bunului simţ
te iubesc, mă iubesc, dar tot pe rând murim
la fel iubirea, la fel cu tot
aşa ironic, e aşa un paradox
sunt gelos pe ceasu’ din perete
că n_are baterii de vreo trei ani
aşa de liniştit
i_aş da o mână de_ajutor, dar pe limba lui
a murit aşa de fericit, sincer nu pot să_mi explic
dar mă complic, existenţa mеa e simplă
sunt un nimic, mi_e scârba de cе sunt
mi_e silă să mai zic şi zilnic
iar mă trezesc, iar mă târăsc
iar oglinda să_mi spună că nici azi nu mai trăiesc
şi mă duc iar, dorul doare
nu văd nimic : nori sub soare
mi_e lene să exist, nu am scop, nu am nimic
sunt nimeni, în cântatu ce mai zici?
nimic. puteam să jur, n_o să te_njur, prieten vechi
intr_un final mă bucur că ne_am regăsit
[strofa 2: c. o. d]
nu preţuim cu_adevărat pe cel ce ne iubeşte
până atunci când vărsăm lacrimi, uneori ne cam lipseşte
astăzi ceasul biologic imagini dansează
toate pânzele sus, dar pictorul şomează
plec prin ceaţă debusolat însă ce contează?
sunt pregătit imoral pentru tot ce urmează
m_aşez la margine de timp umbrit de secundar
aşteptând rotaţii centrifugale în al meu altar
îmi aprind o ţigară, savurez încet momentul
lăsând în umbră toată averea ca testamentul
felinarele mă_ntreabă des dacă am un foc
îl port mereu în sân ca pentru toate la un loc
bate vântu_n scări de bloc, simt că mă sufoc
c_am pierdut cheia fericirii, sufletul era breloc
mă_ntorc, un dor nebun mă separă pe diagonală
simt parfum de cafea, levitează pe verticală
parcă_nnebunesc, natura_mi oferă multe muze
da_s sătul de falsitate ca de gânduri optuze
agitaţia omenească, însă împungi în libertate
imensu’ paradis urban, acum adoptă noaptea
cetatea de petale adoarme în braţele castanilor
schiţând o moarte prematură în jurnalul anilor
gândurile îmi sunt soprane divine, acum ascult
o ultimă operă născuta în acest mediu ocult
prima rază de lumina, pe tâmple mă apasă
bună dimineaţa, prietene, eu mă întorc acasă
yo, hai, vii?
[strofa 3: rapha saec]
îmi pierd ideile, pe bulevard fictiv care_l cutreier
e similar cu diavolul, ce_mi joacă step pe creier
viaţa mea nu_ncape într_un căcat de player
e_o mână proastă, rămân cu praful
aprind platul plin de câini pe frapsuri
că_s franjuri, câinii mei bagă pula_n fanfară
scap sătui de marşuri, eu pot să scot remiza
când mă joc cu focu’, astea_s scrise_n plăci ce_mi fit norocul
alergi o viaţă dup_o bilă ca son goku
îs cam alergic şi aleg să pierd, doar survolam norocul
acum bat câmpii subteran, atât de singur
zi tu, visând şi nici nu masticând
ca prim şi viaţa mea_i o pompă
ce denotă detonare în sacrificii cool
îi bag pula în culmea fricii
îi dedic curaj de parcă_mi prelungeşte viaţa
să ronţăi căcaturi fără ambalaj, am p_acas’ ce_mi stă pe cap
de parcă_s rasta cool, dar pula rasă
n_am ieşit pe piaţă, nu_mi stă_n fire să_mi iau plasă
rapu’ meu e îmbinat cu plasmă
rapu’ tau e_un căcat pe tv
de_mi vine să_i fut picioare, s_o iau razna
c_am pas, m_am trezit înconjurat de chestii
nu prea scriu să le explic, şi le_nşir c_ampulea_n piese
ochi pentru ochi şi fă_o ca albinuţă
regatu’ meu pe_o ploaie de căruţă
dar stai, aveam deja

- c o d rou

كلمات أغنية عشوائية

كلمات الأغنية الشائعة حالياً