a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 #

c.o.d. (rou) - 5 pagini/final كلمات أغنية

[pagina 1]
la început mi_a spus că_i pare rău nespus
că din vina lui am ajuns ce sunt acum
un gunoi perfect, dar nereciclabil
imi e dor de forma mea, azi sunt defect
mi_a mărturisit că_s înțelept și am râs
vorbesc cu mine până noaptea se așterne
in ea toți demonii mei prind maximă putere
mă trag pe sfoară, ăsta da haz copilăresc
ocolesc priviri, din vina lor s_au înmulțit
privirea mi se schimbă când au controlul
se îngână reciproc. niciunul nu m_a lămurit
de ce sunt jucăria lor, și care_i scopul
până persoane din afară m_au rănit voit
ei s_au aprins, unul imi coase rănile, acum
altul vindecă migrene, pe un ton șoptit
tu ești prietenul nostru. regret că ai murit

[punte 1]
nu lăsa capul plecat în fața nimănui
nimeni n_o să te ajute, încearcă să înțelegi
că ești fiul nostru, spune pas somnului
toți suntem orfani, din vina domnului
nu lăsa capul plecat în fața nimănui
nimeni n_o să te ajute, încearcă să înțelegi
că ești fiul nostru, spune pas somnului
toți suntem orfani, din vina domnului
[pagina 2]
șterge, scrie, uită cine ai fost
e momentul să realizezi că nu are rost
scuzele indică falsul. încearcă să te aduni
pe drumul neputinței toți primim cununi
ți_ai dorit să vezi lumea de sus? bucură_te
taci acum, s_m_nii plâng din vina ta
sângele se scurge așa frumos când vine apa
visezi îmbrățișări sociale? atunci aruncă_te
pe riscul unui handicap primit la naștere
cei din jur se bucură. unul singur plânge
acela ești tu. realizăm fără cunoaștere
c_am tras atât însetați si nimic nu curge
cine a scris opera chinului râde mulțumit
sunt personajul princ_p_l, tu dă de veste
zilele_s pagini, aș vrea să fi glumit
am aflat că la final nu mai exiști in poveste

[pagina 3]
de ce nu pleci? ți_am greșit de atâtea ori
calci pe nervii mei cântând ca îngerii pe nori
n_am datorii față de tine, am plătit cu viața
ți_am dat zile înzecit. acum taie chitanța
vrei balanță_ntre vis și coșmar?
declar că n_am să mai dorm, somnul e precar
măcar pe tot in subconștient rămâi departe
privirea ta ce îți spune că ai dreptate
între două flori, un copil plânge mereu
in leagănul imaginației uitat de dumnezeu
nu știe sa vorbească, nu știe să zâmbească
are aripile cusute, abia poate să privească
omenirea… singur de_o eternitate
te duci spre el, îți face semn să pleci departe
in scurt timp moare. care_i scopul?
mi_a luat gândul. parcă_i țin locul
[punte 2]
nu_nțeleg, am ajuns captiv intre oase
cușca mă slăbește, cineva îmi coase
palmele de ochi, buzele strânse_n eternitate
nu pot a mă opune, ființa mi se zbate
nu_nțeleg, am ajuns captiv intre oase
cușca mă slăbește, cineva îmi coase
palmele de ochi, buzele strânse_n eternitate
nu pot a mă opune, ființa mi se zbate

[pagina 4]
mi_am croșetat tristețea, ce frumos îți stă
haina mult dorita, amintire perpetuă
un bătrân și a pus tot echilibru_n vânt
acum stă în frig, așa de fericit, plângând
dormea în fața unei porți cu ideea
că din cauza sclipirii a schimbat cheia
a devenit copilul ninsorilor târzii
o altă noapte a trecut fără ca tu să știi
că așteptarea frigului doare ca uitarea
cum poți ierta când te adoptă abandonarea?
mă întreb mereu, axioma însângerată
dona ore, singurătatea_i era amantă
ieri l_a părăsit și ea… un nou asfințit
scria în lacrimi înghețate: iar am greșit
nu avea pe cine să urască, adoarme
sătul, ca de amintirea ce_i ținea de foame
toate până într o zi, când s_a sfârșit
mormânt in fata acelei porți, doamnă?
asta_i povestea unui nimeni de tine uitat
de atunci ninge asa frumos, iarnă orfană
[pagina 5]
ultima, da? hai
voiam să rămân, însă am fost obligat
să pun în bagajul minții un stilou decedat
a fost amicul meu tăcut, deși spunea multe
in modul lui de_a prezenta drame pe hârtie
nu știu atât de clar cu a lui peniță
scria caligrafic ce mă apăsa pe conștiință
stătea lângă inimă, vedea ființe cum plecau
stări el anima, lacrimi de cerneală curgeau
nu l_am putut împrumuta la nimeni, din păcate
punea cantitate în calitate, realizez
că_și scria testamentul din ale mele fapte
am devenit biletul lui de adio, nu aberez
destinatarul de pe spate mă urăște
mi_l amintesc așa de trist, însă mă privește
i_am dat cuvântul meu. a refuzat, zicând:
sper să mă iei cu tine până în mormânt
hai și ultimul refren:

[punte 3]
finalul fără sfârșit taie în carne vie
a fost blestemul meu așternut pe hârtie
croșetat din pene într_o călimară pustie
uneori pasărea se_ntoarce în colivie
finalul fără sfârșit taie în carne vie
a fost blestemul meu așternut pe hârtie
croșetat din pene într_o călimară pustie
uneori pasărea se_ntoarce în colivie

[final]
mhm… poți să lupți pentru ce e al tău, sau să mori pentru nimic… e fix același lucru. cred că_s r_t_rdat si asta mă face fericit. cu cât aspir la viitor, cu atât adun mizeria prezentului. nu_i normal. ceva din mine a murit după ultimul mesaj. e sevrajul de a_ți ridica o lume proprie în care ești prinț și cerșetor. regele va cădea curând. nu știu. simt vibrații pozitive când corpul îmi levitează intr_un univers în care te naști, plângă și sfârșești mut. hai, râde acum, filozofule. materia mea e însăși antimateria. rugăciuni păgâne pe o linie melodică desenată perfect după nicovala unui artist cu mâinile ruginite. și a uitat de mult bătăile. fericirea se ascunde după o siluetă feminină ce iese la vedere doar când unele urcă pe scara celsius. dar tu cât nisip mai ai? înțelegi ce vor alții sa înțelegi? nici nu_ți dai seama cât de mizerabil. caută în cenușa calendarul din trecut, păsări cu aripi de foc culeg seceta. arhitecții lumii noi, nu? am spirit de seceră. dacă nu știi cine ești, întreabă_te pe tine. sigur o să găsești răspunsul pe care nu_l căutai. realizarea singurătății. cât de multe_ți poate aduce? vocile celor dragi nu te lasă să_ți auzi gândul. omul e incomplet, dar nu pe jumătate. uneori e bine să împarți din ce_i al tău. citește sau ascultă primele două rânduri. profesorii mi_au limitat inteligența. 18 ani legați de fier, hârtie și lemn. rezultatul zero. înmulțește asta cu cine ești? rezultă noi toți. nu simt nimic divin ca piroanele din membrele lui hristos. uite exemplu de sacrificiu fără rost. doar cei ce au atins perfecțiunea inteligenței se pot sinucide, lăsând la o parte lesa. eu ating apogeul vidului, însă uneori am sclipiri de inteligență și tare mi_e teamă că acele sclipiri vor pune monopol pe gândirea mea de om plictisit. dar iar ai înțeles greșit… revin la cuvântul r_t_rdat, de data asta la figurat. urăsc copilăria ca un pedofil ce îl are pe “vino încoa”. sună ciudat. repet, nu e vina mea. eu doar pun pe foaie ce simțul îmi așterne pe retină, trage un fum și așteaptă pe șină, succesul să vină. asta înseamnă maturizare. urăște realismul ca psihologii. suntem bolnavi cu toții. ieși din carantină dacă te_ai acceptat. cu ce te_ai ales de fapt? m_ai desenat așa frumos pe interior, jur! limite depășite de parcă_mi ies din contur. am realizat că n_am nicio realizare, în clipa_n care voiam să_mi cer scuze și oglinda mi_a întors spatele. mulțumesc pentru tot. mda

- c o d rou

كلمات أغنية عشوائية

كلمات الأغنية الشائعة حالياً