kalimah.top
a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 #

2012 – ape tulburi كلمات اغاني

Loading...

[chorus: adn]
ăsta_i momentu în care dai tot din tine
şerpi cu venin venind spre tine în serpentine
aceleaşi stări pe tine, terne în vine, eterne, în fine
temeri, crime_ncep să_ncline din temelie
ăsta_i momentu în care dai tot din tine
şerpi cu venin venind spre tine în serpentine
aceleaşi stări pe tine, terne în vine, eterne, în fine
temeri, crime încep să încline din temelie

[verse 1: subşapte]
deschide al treilea ochi, acceptă orice transă
tranşat în tranşee, detonat în masă
fără bilanţ sau balanţă cad în braţele
bestiei botezat de piramidă, corporaţii gigantice_mi
leagă fraţii adânc în clepsidră, direct din babilon
mâna dreaptă a zeilor maya, calcul antic captat de cap
erup din cocon spărgând capsule_n capcană
ca [?] îmi trec anii grei, tăiat de_alarmă
din galadin până în iudeea, sânge scuipat parţial
spurcat în spumă, spaţial, primul contact intact
geneză după primul impact şi mă desprind de zodii
de nevăzut ca saint germain în vântul morii
între rai şi iad, unde ziua desparte noaptea
prin temple de cristal, navigând manual corabia
şi_ţi sparg scutul cu sunetul, sufletul cusut sumbru_n stern
specii, haos şi aforic, gazdă pentru cei c_un picior deja în infern
[verse 2: afo]
i_a despicat arcada, n_a înţeles brigada
n_a înţeles ce_i strada, dar conştiinţa_i alta
control n_ai, poli n_ai, respiri iar boli
confort high, zbor! hai, ia_ţi, poc! mori
şi du_te tati tu cu illuminati, că frati_tu
rămâne aici pe partituri cu
specii, nene, mii de specimene
grei ca grecii_n semne, beton ca pe cisterne
ţi_o iei de la adn în lasere
calcă_i tu pe capete, ca la calapod arată_te
dau, bate_te ca h__rdele, eşti un stricat ca bagaboantele
hai, du_te în morţii tăi şi_adună satele
sateliţii mei emit pe marte că n_am parte
de prea multe medii şi emit pe alte unde înalte
sunt calm, dar nu_s departe, mi_eşti fan, dar nu mi_eşti frate
fals în totalitate ca banii în societate

[verse 3: adn]
ne măsurăm incertitudinea în trepidaţii reci
îngropând aspiraţii întregi între tiranţii seci
cu terminaţii în vecii veciurilor bej
şi_aşa orbeşti în beci, ignorând câte ne spun
particulele din jur că natura_i pântec fecund
şi_oricât e de scund rămâne tot prag magnetic
remediu pentru mediul nostru total malefic
dar cavoul asta cu zimţi, strâmt, arde ca fosfor
împins, mă simt prins în strâmtoare ca bosfor
în oraşe de marmură dură şi fiare ce zbiară
afară e iarnă, zăpadă şi gheare de seară
stau să tresară iară, pe stradă trag din ţigară
adânc, atât cât pot şi în linişte începe tot
să se mişte încet de tot şi_mi cere scop
când simt seva în cristale cufund tumultul prin stare
rup multul din zare şi verva dispare
[chorus: adn]
ăsta_i momentu în care dai tot din tine
şerpi cu venin venind spre tine în serpentine
aceleaşi stări pe tine, terne în vine, eterne, în fine
temeri, crime_ncep să_ncline din temelie
ăsta_i momentu în care dai tot din tine
şerpi cu venin venind spre tine în serpentine
aceleaşi stări pe tine, terne în vine, eterne, în fine
temeri, crime încep să încline din temelie